Cer de toamnă - Valeriu Stancu

Cînd vine toamna, fii risipitori
Își află-n stele drumul către casă
Ca o armură, cerul îi apasă –
Corăbieri spre țărmuri de ninsori…

Cînd vine toamna, îngerii se-mbată
De-ambrozia-ntrupării în minune
Dar verdele în frunze, trist, apune,
Și nu le-nvie seva niciodată.

Cînd vine toamna, somnu-i mai adînc
Și înfloresc în vise portocalii
Se-ntorc din lupte sfinții în vitralii
Cu vraja lunii prinsă la oblînc.

Cînd vine toamna, dragostea învie
In sufletele ce au răstignit-o;
Zadarnic îți dorești acum, iubito,
Golgota să o urci spre veșnicie…

Cînd vine toamna, cerul e un lac
În care se-oglindesc, rotit, vultúrii
Fără hotar e-mpărăția urii:
Cînd armele vorbesc, muzele tac.

Cînd vine toamna, litere-s cocorii,
Nedeslușite, ce se scriu pe cer
Dar zările sub aripe le pier:
In cartea vieții, semne iluzorii.

Cînd vine toamna, ranele orbesc
Și spre ființă nu-și mai află cale.
Doar vinul vremii picură-n pocale
Din tîmpla ornicarului ceresc.

Cînd vine toamna, sufletul se teme
Că pleoapele a noapte se coboară.
Cum între noi deja s-a făcut seară
Iubirile-mi le caut în poeme…